La hanul de la șosea
De-ai intrat n-ai mai pleca,
Când hangița îți vorbește
Vinu-n ulcea se-ndulcește,
Omule, cum să nu stai,
Uită necazul ce-l ai,
Un țambal și o vioară
Îți cântă până diseară!.
La hanul de la șosea
Vinul se bea din ulcea,
Iar la masă te servește
O hangiță ca-n poveste,
Se oprește, vrei nu vrei,
Se uită în ochii tăi,
Frumoasă-i, bat-o norocul,
Cum e vorba, e și portul.
La han cântă lăutari
Cântece de zile mari,
Și de-ai vrea să-l ocolești
Faci un pas și te oprești,
Mai cere-o ulcea cu vin
De Fetească sau pelin,
Cum naiba să pleci acasă
C-o hangiț-așa frumoasă?!.
Ai pus hanul la șosea
Să intre-n el cine-o vrea,
Fir-ai să fii de hangiță,
Frumoasă ești, crâșmăriță!
Mai cere-o ulcea cu vin
De Fetească sau pelin,
Cum naiba să pleci acasă
C-o hangiț-așa frumoasă?!
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera primitoare dintr-un han de la șosea, unde hangița frumoasă și vinul bun îi fac pe oaspeți să uite de necazuri și să petreacă. Este o invitație la relaxare și bucurie, într-un cadru tradițional românesc.