Aseară, inimă, mi-ai spus
De-acum să nu te necăjesc
Și mi-ai cerut să-ți dau răspuns
Când n-am să te mai chinuiesc,
Că de atâta supărare
Te arde, inimă, un foc
Și-mi spui mereu ce mult te doare,
Cu soarta ta să nu mă joc.
Mi-ai spus că tu n-ai să mai poți
Ca supărări să tot aduni
Și n-ai să vrei să mai suporți
Ca tot la inimă să pun,
Și dacă nu te-nveselesc
Tristețea vieții n-am s-o alung,
Și dacă n-am să mai iubesc
Atunci unde o să ajung?!.
Refren:
Inimă, inimă,
În tine-i toată viața mea,
Inimă, prietenă,
Te rog nu te mai supăra,
Inimă, prietenă,
Mai dă-mi o clipă de răgaz
Și dacă vrei ascultă-mă
Să-ncerc s-alung orice necaz.
Sensul versurilor
Cântărețul își exprimă regretul față de suferința provocată inimii sale, pe care o personifică. El promite să se schimbe și să alunge necazurile, conștient fiind că inima este esența vieții sale.