Inima-n piept mi se frânge
Ca-ntr-un clește mi se strânge
Când văd un om suferind,
Suspinând nefericit
C-a fost de alt om lovit,
La suflet sau trup rănit.
Arde inimioara-n mine
Când văd un om rău pe lume
Care în loc să iubească
Știe doar să dușmănească,
De parcă ar fi o mândrie
Cu alți oameni rău să fie.
Inima-n mine se strânge,
Vrea, dar nu poate să strige:
Omule, fii înțelept,
Dornic, iubitor și drept,
Ceea ce ție nu-ți place
Altui om nicicând nu face,
Nu uita că-n omenie
Stă a vieții bucurie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și compasiunea față de suferința altora, condamnând răutatea și promovând omenia ca sursă de bucurie în viață. Îndeamnă la înțelepciune, iubire și dreptate, amintind de importanța reciprocității și a bunătății.