Foaie verde fir de nalbă,
– Ieși, mândruță, în ogradă!
– Nu pot, nu pot, neică dragă,
Nu pot, nu pot că-s bolnavă,
Inima de dor mă-ntreabă.
De-ar fi vecinii de treabă
Aș veni și-așa bolnavă
De-al focului să-mi mai treacă,
Că de-un an și șapte zile
Îmi stă gândul tot la tine.
– Mai zaci, mândră, ori te scoală,
Ori mai dă-mi și mie boală,
Că mie mi s-a urât
Așternând și deșternând,
La perine tot mutând
De la umbra pân’ la soare,
De la piept pân’ la picioare.
Hai să facem legământ
Cât om trăi pe pământ
Să ne păstrăm dragostea
Nimenea să nu ne-o ia
Că n-o fi boală mai grea
Ca dorul și dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și suferința cauzată de dragoste. Dialogul dintre cei doi îndrăgostiți dezvăluie o combinație de dor, boală și promisiunea unui legământ etern.