Hai du-mă, dorule, hai,
Peste codrii, peste plai,
Hai du-mă, hai du-mă
Și astăzi, și mâine, hai!
Peste dealuri și poiene
La neica, mândre sprâncene,
La neicuța-n prag
Să-l văd că mi-e drag
Și cu el viață bună să-mi fac,
Neicuță, dacă te-nsori
Eu te-oi blestema să mori
Într-o pădure cu flori
Să suferi de două ori,
Cucul să-ți cânte la cap
Eu să viu și să te scap
Și mierlița-ntr-o gârneață
Să viu eu și să-ți dau viață.
Du-mă, dorule, ca vântul,
Lasă-mă unde mi-e gândul,
Hai du-mă, hai du-mă
Și astăzi, și mâine, hai!
La un puișor de om
Să-l văd cum zâmbește-n somn,
Să mi-l învelesc,
Să mi-l ocrotesc,
Lângă el sufletu-mi liniștesc,
De trei ori căzui să zac
Tot de focul cui mi-e drag,
De trei ori era să mor
Tot de focul cui mi-e dor,
C-așteptam pe neicuța,
L-așteptam și nu venea,
Dacă el venii,
Eu nu mai murii
Și viață dulce mai trăii,
C-am un puișor
Și de el mi-e dor
De nu-l văd o zi eu simt că mor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru persoana iubită și pentru copilul ei. Ea oscilează între blestem și iertare, iubire și disperare, evidențiind intensitatea sentimentelor materne și romantice.