Geaba mă sculai de noapte
Că nu le iubi pe toate,
Rămaseră supărate
Și fete și măritate.
Așa-mi zic mândrele mele:
Ce câștig să-mpart cu ele,
Eu parale nu le dau,
Da-ncălțăminte le iau
Că mi-e rușine cu ele
Desculțe pe potecele.
Știi, mândră, ce-am pus de gând:
Să-l las dracu de iubit,
Să mă fac un om cinstit,
Să mă fac un om cinstit,
Om cinstit și bun de casă
Cu șapte mândre la masă.
Fă-mă, Doamne, cum am fost
Băiat tânăr și frumos,
De m-ai face cum am fost
Aș mânca miercurea post
Și pe mândra tinerea
Aș posti și vinerea.
– Bată-te, mândruță, Sfântul
Cum îți bate șorțul vântul,
Șorțul tău cu bagadele
Moare neica după ele,
Să fii mândro-a dracului
Cu creștetul capului,
Cu oul genunchiului
De-i spune bărbatului,
De-i spune bărbatului
Patimile patului.
– Să fii și tu-al țâții mele
De m-ai spune la muiere.
Plecai să mă duc acasă
Pe-o potec-alunecoasă,
Nimerii la altă casă
Cu nevastă mai frumoasă,
Cu bărbatul dus de-acasă
Cu bărbatul dus de-acasă,
Cu bărbatul nătărău
C-acolo mă trag si eu.
Refren:
U, u, u și iară u,
Iubitul mi-a pus capul
Și nu mă-nvăț ca dracu,
De iubit nu m-oi lăsa
Pân-o suna scândura.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj pus pe șotii, care oscilează între dorința de a se cuminți și plăcerea de a trăi viața din plin, cu multiple aventuri amoroase. Versurile sunt pline de umor și autoironie, reflectând o perspectivă relaxată asupra relațiilor și a convențiilor sociale.