Mamă, mă bate un gând
Să mă fac o frunză-n vânt,
Din loc în loc să colind
La fel ca tine să cânt.
Fetița mea, vezi ce faci,
Pe urma mea de-o să calci
Rar vei sta cu-ai tăi la masă,
Mai mult drumul ți-o fi casă.
Știu, măicuță, viața ta,
Te doare sau nu ceva
De toate-ale tale uiți,
Mergi la oameni să le cânți.
Când mi-e bine, când mi-e greu
Le cânt din sufletul meu
Și-am cea mai mare răsplată,
Dragostea lor cea curată.
Cui i-a fost dat pe pământ
Să-și ducă viața cântând
Un foc în suflet îi zace
Și tot la cântec îl trage,
Are glas de strune line
Inima de om s’aline.
Sensul versurilor
O fiică își exprimă dorința de a urma calea mamei sale, o cântăreață călătoare. Mama o avertizează despre greutățile acestei vieți, dar fiica este atrasă de pasiunea și dragostea pe care mama o primește prin muzică.