Eu mă duc, mândro, mă duc,
Mă duc de tine să uit,
Că părinții nu ne lasă
Amândoi să facem casă.
De-o fi, neică, să te-nsori
Să-mi trimiti vorbă-n scrisori
Și un plic pe un păun
Ca să viu să te cunun.
Lumea ne-o întreba așa:
– Nu sunteți rudă cumva?
– Nu suntem rudă deloc
Doar că n-am avut noroc.
Sensul versurilor
O poveste tristă despre o dragoste imposibilă din cauza opoziției părinților. Protagonistul pleacă pentru a uita, dar își exprimă dorința de a participa la nunta persoanei iubite, dacă aceasta se va căsători cu altcineva, subliniind ideea că nu au avut noroc în dragoste.