– Uite, ulița e plină
De băieți și fete,
S-a strâns lumea pe la porți
Și pleacă în cete
Îmbrăcați în straie
Mândre oltenești,
Ți-e mai mare dragul
Ca să îi privești,
Că la noi în sat
Este horă mare,
Se-aud lăutarii
Din deal până-n vale,
Pe lume de când mă știu,
Din tinerețea mea
Mi-a fost drag să cânt, să joc
Și-am iubit viața,
M-aș duce și eu la horă
Că mi-e drag să joc
Că s-au strâns oltenii toți
Și-mi joacă cu foc.
– Măiculiță Măriuță,
Nu sta-ngândurată,
Îmbracă-te, măiculiță,
Cum făceai odată:
Cu cămașă albă,
Vâlnic încutat
De se minuna
Mamă-ntregul sat
Să mergem la horă
Cum odat’ făceai
Când mă luai de mână,
Să joc mă-nvățai,
Când aud, mamă, vioara
Cum zice pe strună
Inima în piept îmi saltă,
Parc-ar fi nebună,
Hai și noi, mamă, la horă
Că mi-e drag să joc,
Că s-au strâns oltenii toți
Și joacă cu foc.
– Fata mamii, fata mamii,
Nu mă mai chema,
Mie nu-mi arde de horă,
Du-te singurea,
Nu știu ce-i cu mine,
Am cam obosit,
Nu mai sunt ca tine,
Părul mi-a albit,
Mă uit în oglindă
Am îmbătrânit
Și mă mir cum, Doamne,
Timpul mi-a trecut,
Pe lume de când mă știu,
Din tinerețea mea
Mi-a fost drag să cânt, să joc
Și-am iubit viața.
– Când aud, mamă, vioara
Cum zice pe strună
Inima în piept îmi saltă,
Parc-ar fi nebună.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera festivă dintr-un sat oltenesc, unde oamenii se adună pentru a juca hora. O mamă își amintește cu nostalgie de tinerețe și de bucuria dansului, în timp ce fiica o îndeamnă să se alăture petrecerii, în ciuda trecerii timpului.