Câți ani sunt, câți au trecut
Cu cântec i-am petrecut,
Fetele erau micuțe,
Prin curte umblau desculțe,
Le-am crescut pe lângă mine,
Le-am învățat ce e bine,
Au luat cântecul din zbor,
Mi-au rămas lacrimi și dor.
Lasă, mamă, lacrima,
Azi sunt lângă dumneata,
Dorul de casă mă cheamă
Că am o singură mamă,
Orice copil cât de rău
Se-ntoarce la cuibul său.
Copilă, fetița mea,
Mi se frânge inima,
Ați plecat de lângă mine
Departe și-o duceți bine,
Nu vă zbateți în nevoi,
Dar sunt cu gândul la voi,
Dorul cel mai greu, să știi,
Este dorul de copii,
Cea mai scumpă perlă-n lume,
Copilă, mama rămâne!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei mame pentru copiii ei plecați de acasă. Ea își amintește cu drag de anii în care aceștia erau mici și îi învață ce e bine, iar acum resimte acut lipsa lor, deși știe că o duc bine.