E târziu și lumea doarme,
Dar cu mine ce-o fi oare
De nu mă ia somnu-n pat,
Mi-e sufletul ne-mpăcat,
Rătăcesc pe vârf de munte
Am strâns la inimă multe,
Rătăcind în noaptea mare
Mă-ntâlnii c-un moș în cale.
– Moșule, te-aș întreba
Nu cumva în calea ta,
Nu cumva în drumul tău
Văzuși pe neicuț-al meu?
A stat în loc și m-a privit,
Dar nimic nu mi-a grăit.
– Moșule, bătrân mai ești,
Multe știi și nu vorbești!.
– Ce vrei să spun, măi copile?!
Că și eu am tras ca tine,
Am umblat din loc în loc,
Dar nu mi-am găsit noroc,
Anii părul mi-au cernit,
Sunt singur și gârbovit,
Geaba-n lume rătăcesc,
Ce-am pierdut nu mai găsesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și deznădejde. Protagonistul caută alinare și răspunsuri, dar se întâlnește cu un bătrân care reflectă propria sa pierdere și incapacitate de a găsi fericirea. Cântecul subliniază ideea că uneori căutările noastre se pot solda cu dezamăgire.
