Du-te, dor, pe drum la vale
De-mi ajunge-un car de sare,
De-o fi sarea lespejoare
S-o descarce-n Slătioare,
De-o fi sarea bolovani
S-o descarce-n Drăgășani.
Du-te, dor, până e nor,
Du-te ca pasărea-n zbor,
Că dacă s-o-nsenina
Mai departe te-oi mâna,
În grădina cu trei nuci
Pe neica să mi-l aduci.
Dacă mi-o fi adormit
Să-i spui că m-am logodit,
De l-oi găsi deșteptat
Să-i spui că m-am măritat,
Și să-i mai spui cum trăiesc
Că de doru-i mă topesc.
Spune-i carului cu boi,
Spune-i să vină-napoi,
Să-l aducă pe neica
Că nu-l mai pot aștepta,
Inima-mi arde ca jarul
Până văd înapoi carul.
Când o mai pleca la vale
Carul lui neica cu sare
Voi pleca și eu cu el
Ca să ne facem inel
Unul lui și unul mie
Pentru-a noastră cununie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru iubitul ei, pe care îl așteaptă să se întoarcă. Ea trimite dorul să-l aducă înapoi și își exprimă disperarea și dorința de a se căsători cu el.