Frunzuliță trei migdale,
Draga mea, frumoasă vale,
Cum rămăseși tu de jale
Fără glas de fată mare,
Nici de voinicel călare,
Nici de voinicel călare.
Frunzuliță ca lipanul,
De trei ori ocolii dealul
Ca să mai găsesc bușteanul
Unde-mi lega Gheorghe calul,
Dar degeaba-l ocolii
Că Gheorghe nu mai veni.
Și-ncepui să hăulesc
Inima să-mi răcoresc,
Dar degeaba hăulii
Că Gheorghe nu m-auzii,
Merg pe drum și mă gândesc
Și din gură hăulesc
Cu neica să mă-ntâlnesc
Două vorbe să-i vorbesc,
Două vorbe să-i vorbesc
Și să-i spui cât îl iubesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul unei femei după Gheorghe, care a plecat și nu s-a mai întors. Ea își exprimă disperarea și iubirea pierdută, căutându-l în locurile unde obișnuiau să fie împreună.