Doar o mamă poate ști
Ce e dorul de copii,
Mama-i aduce pe lume, of, maică,
Le dă viață, le dă nume,
Zi și noapte-i ocrotește, of, maică,
Și cu multă grijă-i crește,
Când sunt mari, scoși din necaz,
Mama singură-a rămas,
Ei cresc mari, se duc ca norul,
Și mama le duce dorul.
De vrei să-i faci bine-n viață
Adă-i nepoței în brață,
Ea și când îmbătrânește, of, maică,
Tot pentru copii trăiește,
De-ar avea un singur măr, of, maică,
Îl păstrează să-l dea lor,
Unul de-ar păți ceva
O doare-ntâi pe mama,
Că doar mama poate ști
Ce e dorul de copii.
Mama tot mamă rămâne
Și la rele și la bune,
Te ceartă pe cât se poate, of, maică,
Dar din suflet nu te scoate,
De-ai greșit ea te-a iertat, of, maică,
O doare că te-a certat,
Tu sărut-o și-o mângâie,
Fă-i din lacrimi bucurie,
Că doar mama poate ști
Ce e dorul de copii,
Cu ei în gând lăcrimează
Și-o apucă zorii trează,
Mama tot mamă rămâne
Și la rele și la bune.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea necondiționată a unei mame și dorul pe care îl simte față de copiii ei, chiar și atunci când aceștia cresc și pleacă de acasă. Subliniază sacrificiile pe care o mamă le face și importanța de a o aprecia și a-i aduce bucurie.