De supărată ce sunt
Merg cu capul în pământ,
Nu fac rău, nu fac nici bine,
Dar nu știu ce-o fi cu mine,
Nici bine, nici rău nu fac,
Nu știu de ce boală zac.
Merg pe drum numa-n suspine
Parcă merg pe mărăcine,
De nimic nu vreau să știu
Parc-aș merge prin pustiu,
Nu mi-e foame, nu mi-e somn,
De mă culc nu pot s-adorm.
Crescui brazi la tinerețe
Ca să am la bătrânețe,
Să am sprijin și umbriță
Cui să spun o vorbuliță,
Dar nimic nu am din toate,
Merg pe drum, vântul mă bate,
Merg pe drum, oftez și plâng
C-am ajuns ca frunza-n vânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și singurătate. Vorbitorul se simte pierdut și fără sprijin, comparându-se cu o frunză purtată de vânt, reflectând o viață plină de greutăți și lipsită de împliniri.