De ce omul cât trăiește
Multe pătimește,
Pentru copii chinuiește,
Muncește din zi în noapte
Să strângă de toate,
Nu se gândește la moarte?!
Am crescut la tinerețe
Copii cu blândețe
Ca să-i am la bătrânețe,
Dar plecară-n lumea mare
Și de supărare
Îi plâng cu lacrimi amare.
Dragii mamii-nstrăinați
Unde vă aflați
De maica să nu uitați,
Și mă rog noapte de noapte
La Cel Drept în Toate
Ca să vă dea sănătate.
Mai veniți, copii, pe-acasă
C-am inima arsă,
Bătrânețea nu mă lasă,
De v-aș mai vedea o dată
Pe toți trei în poartă
N-aș mai muri niciodată.
Refren:
Vai, vai, vai, copiii mei,
Ajunsei la anii grei
Și voi plecarăți toți trei,
M-ați lăsat cu-amar și dor
Fără niciun ajutor
Și mi-e frică să nu mor.
Sensul versurilor
O mamă își exprimă tristețea și dorul față de copiii plecați de acasă, simțindu-se singură și neajutorată la bătrânețe. Ea se roagă pentru sănătatea lor și își dorește să-i mai vadă o dată înainte de a muri.