De ce n-ai venit aseară,
Mai neicuță, mai,
Lângă mărul din poiană,
Mai neicuță, mai,
La locul umbrit
Unde ne-am vorbit.
Că te-am așteptat, mai
Până s-a-înoptat, mai,
Și tu n-ai venit
La locul umbrit,
La locul umbrit
Unde ne-am vorbit.
Ba, mândruță, am venit,
Mai, mândruță, mai,
Și-atunci ai ațipit,
Mai, mândruță, mai,
Nu știu ce visai
Că prea-mi tresăreai!
Și m-am speriat,
Că te-am supărat,
Și ți-am hăulit,
Dar n-ai auzit!
Și te-am urmărit
Până te-ai trezit.
Mai neicuță, puișor,
Mai neicuță, mai,
Te visam pe tine-n somn,
Mai neicuță, mai,
Cum ne sărutam,
De-aia tresăream!
Jiul murmură, mai,
Mierlița cântă, mai,
Și te-am auzit
Neică hăulind
Dar când m-am trezit
Nu te-am mai văzut!
Jiul murmură, mai,
Mierlița cântă, mai,
Și te-am auzit
Neică hăulind
Dar când m-am trezit
Nu te-am mai găsit!
Sensul versurilor
O poveste despre o întâlnire ratată. Unul dintre îndrăgostiți așteaptă în zadar, în timp ce celălalt a venit, dar a găsit-o pe fată dormind și a plecat, temându-se că a supărat-o. Ambii își exprimă regretul și dorul.