Frunză verde-o viorea
Ce frumoasă-i dragostea
Ce frumos e iubitul
Cum îți frige sufletul
Ce frumos e iubitul
Cum îți frige sufletul.
Ușurel cu dragostea
Că se-aprinde pajiștea
Ușurel cu iubitul
Că se-aprinde pământul
Ușurel cu iubitul
Că se-aprinde pământul.
Trece dragostea pe apă
Și spune că nu se-neacă
Trece urâtul pe sec
Și strigă: Mă-nec, Mă-nec
Trece urâtul pe sec
Și strigă: Mă-nec, Mă-nec.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dragostei, frumusețea ei, dar și potențialul de a arde și consuma. Contrastul dintre dragoste și urât sugerează că aparențele pot fi înșelătoare, iar greutățile pot fi depășite cu încredere.