Buburuză de pe frunză,
M-a mușcat neica de buză,
M-a mușcat și m-a durut,
L-am lăsat că mi-a plăcut,
M-a mușcat și de obraz,
Mor fetele de necaz
Că nu le-a mușcat pe ele
De urâte și de rele.
Se-ntrebau cine-i de vină,
Eu le-am spus că o albină,
S-au făcut că m-au crezut,
Dar cu ochiul și-au făcut,
Și-au dat coate și au râs,
Adevărul nu le-am spus,
Cât or vrea ele să râdă,
Neica n-o să ia o hâdă.
Cât or vrea ele să râdă,
Neica n-o să ia o hâdă,
Pot să râdă cât or vrea,
Neica pe mine mă ia,
Când păzeam la lubeniță
Mi-a furat neica guriță,
M-am făcut cam supărată,
Dar m-am lăsat sărutată.
M-am făcut că sunt mâhnită,
Dar m-am lăsat păcălită,
Când supărarea mi-o trece
Am să-i fur și eu vreo zece,
Să-l satur de sărutat
Și să-l dezvăț de furat,
Că dragostea pe furate
E mai bună decât toate,
Că iubitul de furat
E mai bun decât cel dat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o idilă jucăușă în care protagonista este curtată prin sărutări furate. Ea se preface supărată, dar se lasă sedusă, anticipând momentul în care va întoarce gesturile neastâmpărate ale iubitului.