Azi e sărbătoare,
Iar la noi în sat
Fete și flăcăi
Ies la horă-n sat,
Toți băieții joacă
O sârbă cu foc,
Pe fete le-ndeamnă
Ca să intre-n joc
Alege-ți, băiete,
Fata care-ți place
Și de n-o joci bine
Ea de râs te-o face.
Nici n-au prins de veste
Seara s-a lăsat,
Iar flăcăii joacă,
Nu s-au săturat,
Joacă brâul, sârba,
Jocuri ca la noi,
Lăutarii strigă:
– N-o lăsați, flăcăi!
Strig-o tu, Vasile,
Ține hora-n loc
Și câte-o pereche
Intrați la mijloc!.
Că la noi se joacă
Lăsat din străbuni
Hora și cu sârba
Numai la români,
Brâul și călușul,
Floricica lui
Este fala-n lume
A românului.
– Strig-o tu, Vasile,
Ține hora-n loc
Și câte-o pereche
Intrați la mijloc!.
Românu-și petrece
Când sunt sărbători,
Ei joacă și cântă,
Petrec până-n zori,
La nunți și botezuri
Și la cununii,
Își petrec cu toții,
Lăutare, zi-i!
– Strig-o tu, Vasile,
Ține hora-n loc
Și câte-o pereche
Intrați la mijloc!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera de sărbătoare într-un sat românesc, unde oamenii se adună pentru a dansa și a se bucura de tradițiile locale. Se pune accent pe importanța horei și a sârbei, ca elemente definitorii ale identității românești, transmițând un sentiment de bucurie și apartenență.