Am avut un puișor
Și de el mi-e tare dor,
Ne-am voit și ne-am iubit
Și ca puii am pierit.
Lele, daică, ce să fac
Că puiuțul mi-a plecat,
M-a lăsat cu mare dor,
Pupa-l-aș de puișor?!
Spune-mi, maică, ce să fac
Că puiuțul mi-a plecat,
A plecat în lumea largă
De mine nu mai întreabă
Că puiuțul mi-a lăsat,
M-a lăsat cu mare dor,
Pupa-l-aș de puișor?!
Inimă, nu zice „Au!”
Că n-am niciun leac să-ți dau,
Inimă, să nu plângi tare
Că n-ai nicio alinare,
Numai puiul de-ar veni,
Inimă, te-ai lecui,
De-ar veni cu dragostea,
Inimă, n-ai mai ofta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite după pierderea unei iubiri, comparată metaforic cu un "puișor". Inimă frântă caută alinare, dar numai întoarcerea persoanei iubite ar putea aduce vindecare.