Când eram în vremea mea,
Norocul mă dezmierda,
Primăvara mă-nfășa
Și codrul mă legăna
Cu flori multe prin fâneață
Și cu dragoste de viață.
Viață, viață, drum cotit,
Norocul s-a risipit
Ca puful de păpădii,
Ca frunza toamna din vii,
Ca și primii fulgi de nea,
Ca și tinerețea mea.
Dorul mi s-a ofilit
Și-o rămas neîmplinit,
Și-am iubit cât te-am iubit,
Viață, viață, drum cotit,
Eu și-acuma-ți dau binețe,
Dă-mi și tu o tinerețe.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și vremurile bune trecute. Vorbitorul reflectă asupra pierderii norocului și a împlinirilor, implorând viața să-i ofere din nou o șansă la tinerețe.