U, iu, iu, că și eu viu
Cu zadia prinsă-n brâu,
Cu zadia prinsă-n brâu
Măcar m-am sculat târziu,
Num-atât am zăbovit
Până ce m-am rumenit,
N-am vrut să fiu nefăcută,
Să-i fiu nașului plăcută.
Strigătură:
Trandafir ardelenesc,
La toată lumea vestesc
Când cu găina pornesc
La nănaș să chiuiesc.
Socăcița de la oale
Și-o făcut jeburi la poale,
Și-o făcut jeburi la poale
Și-o furat carnea din oale,
Și o dus-o printre clăi
Și-o mâncat-o cu prașcăi,
Și-o dus-o-n fundul grădinii
Și-o mâncat-o cu vecinii.
Strigătură:
Faceți-mi locul mai larg
Să mă cobor de pe prag
Să mă duc cu găina
Să i-o dau la nănașa.
Ba eu nu, și nu, și nu
Că i-o duc lu’ nănașul,
Ba eu nu, și nu, și nu
Că i-o duc lu’ nănașul,
Că nănașu-i frumușel
Merg cu găina la el,
Că nănașu-i frumușel
Merg cu găina la el.
Strigătură:
Și mi-a da sute de lei
Să mă duc în târg cu ei
Și mi-oi cumpăra năframă
Că nănașu-i om de seamă,
Țucu-te, nănașule,
Sucește mustățile
Și ți le sucește bine
Mă sărută și pe mine!
Sensul versurilor
Piesa descrie o strigătură de nuntă plină de umor și tradiție. Se vorbește despre darul găinii oferit nașului, despre socăcița care fură carne și despre dorința de a primi bani pentru a cumpăra o năframă.