Cântă cucul în poiană,
Rămas bun, tată și mamă!
Am fost mică m-ați crescut
Și-amu-s mare și mă duc.
Să nu-ți pară, mamă, rău
Că m-ai dat din satul meu
Și-oi veni să vă mai văd
Cu bărbatul meu cu tot.
Frunză verde de mușcată.
Du-te sănătoasă, fată,
C-așa-i datina lăsată
Să lași mamă, să lași tată.
Și-o frunzucă de alun,
Să ai parte de om bun,
De om bun, copii frumoși
Și să-ți crească sănătoși,
Că dacă-s copii la masă
Voie bună ai în casă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă emoția unei fete care pleacă de acasă după căsătorie, adresându-se părinților cu un amestec de afecțiune și melancolie. Totodată, urează un viitor fericit cu un soț bun și copii sănătoși, reflectând importanța familiei și a tradițiilor.