Frunzuliță de secară,
O venit badea astă-vară
Să ne mai vedem o dată
Că se duce în armată.
Și l-o dus trenul departe
Peste munți și peste ape,
Și l-o dus trenul în jos
Unde-i câmpul cel frumos.
Și iar verde de cicoare,
Mi-o trimis badea scrisoare
Tot cu dor și bucurie
Că-i frumos în cătănie
Și bădiț-al meu mă roagă
Să-l aștept că îi sunt dragă.
Sensul versurilor
O tânără își amintește de ultima întâlnire cu iubitul ei, care a plecat în armată. Ea primește o scrisoare de la el, în care îi spune că îi este bine și o roagă să-l aștepte.