Frunză verde baraboi,
Mândru-i jocul pe la noi
Că e lin și legănat
De ți-i haznă la jucat,
Ceterașe, zi-i pe strune
Fetele să se-aude,
Că feciorii-s cum îi focul
Gata să înceapă jocul.
Sună valea și codru’
Că eu joc cu-al meu mândru,
Sună valea și-un ponor
Că badea-i mândru fecior,
Joc mândru ca ‘iesta nu-i
Pe Valea Arieșului,
Joc mai fain ca ‘iesta nu-i
Pe Valea Arieșului,
Îl jucau bătrânii-odată
Când era bunica fată.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului popular într-un cadru tradițional românesc. Este o celebrare a dansului, a dragostei și a moștenirii culturale, amintind de vremurile în care bătrânii se bucurau de aceleași tradiții.