Măi bădiță din Ardeal
Nu-ți lăsa dorul pe deal,
Mai trimite-l către vale
Până-i luna pe cărare,
Vin’, bade, nu-ntârzia,
Că mult nu te-oi aștepta!
Vino, bade, din Bihor,
Dar vino mai repejor,
Dor cu dor să-l întâlnim,
Cât trăim să ne iubim,
Vino, bade, bădișor
Că te-aștept cu drag și dor!
Hai, bădiță, nu mai sta,
Nu gândi că-s tinerea,
Mică sunt, dar drăgăstoasă,
Numai bună de mireasă,
Vin’, bade, nu-ntârzia
Că mult nu te-oi aștepta,
Vino, bade, bădișor
Că te-aștept cu drag și dor!
Sensul versurilor
O tânără își cheamă iubitul din Ardeal și Bihor, exprimându-și dorul și nerăbdarea de a-l întâlni. Ea îl asigură de dragostea ei și de faptul că îl așteaptă cu nerăbdare.