D-aolică, Lino, Leano,
Foaie verde maghiran,
În pădure la Ghergani,
D-aolică, didă, dadă,
Trece-o șatră de țigani.
D-aolică, Lino, Leano,
Se duc la Ocnele Mari
Condamnați pe zece ani,
D-aolică, făi Lenuțo,
Condamnați pe zece ani.
Și strigau țigăncile lor:
– Trăiți, dom’le procuror,
Dați procesul mai ușor!
D-aolică, Lino, Leano,
Că nu-i crimă de omor.
Că nu-i crimă de omor,
Ci că-i crimă de amor
C-am iubit trei surori,
D-aolică, didă, dadă,
Și pe mămițica lor.
Cea mai mare n-a știut,
Cea mai mic-a priceput,
Cea mai mic-a priceput,
Iar cealaltă mijlocie
Mi-am ales-o de soție.
Sensul versurilor
Un cântec folcloric despre o șatră de țigani condamnați, unde un bărbat își mărturisește "crima de amor" - iubirea pentru trei surori și mama lor. Cântecul include elemente de umor și regret.