– Mândrulița mea muiere,
Hai la crâșmă și-om bea bere!
– Las-o dracului, bărbate,
Că ți-i îmbăta și ne-om bate
Și-a râde lumea de noi
Cum se bat două nevoi.
Cu muierea băutoare
Nu-ți mai vezi pânza la soare
Că merge la crâșmă-n vale
Și-o bea până ce-i fuioare,
Că merge la crâșmă-n vale
Și-o bea până ce-i fuioare.
– Lasă, lasă, mândră, lasă,
Că mi-oi face și eu casă
Unde-o fi pădurea deasă,
Dintr-un par, dintr-o nuia
Și diseară dorm în ea.
U, iu, iu, și-așa mă cheamă,
Iepurele-i bun de zeamă,
Iepuroaica de friptură,
Mândra de țucat în gură,
Iepuroaica de friptură,
Mândra-i de țucat în gură.
Refren: Hai, iu, iu!
Sensul versurilor
Un cuplu se ceartă pe tema băuturii. Femeia îl critică pe bărbat pentru că bea, iar el, într-o notă umoristică, își exprimă dorința de a scăpa de ea construindu-și o casă în pădure și comparând-o cu o iepuroaică bună de friptură.