Ceteră, nu ești curată,
Ești cu dor amestecată,
Când te-aud nu-s supărată,
Când te-aud nu-s supărată.
Când ți-aud struna subțire
Vine-mi să mă duc în lume,
Când ți-aud struna cea groasă
Vine-mi să mă-ntorc acasă.
Ceteră, mândru mai zici
La inimă rău mă strici,
Ceteră, mândru mai tragi
La inimă rău îmi faci,
De-mi faci rău ori de-mi faci bine
M-am făcut soră cu tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu cetera, un instrument care evocă sentimente de dor și nostalgie. Instrumentul este personificat, devenind un confident și un simbol al apartenenței.