Câți feciori avem în sat
Cu ochii i-am fermecat,
Dar dintre câți îs, anume
Unul mi-i mai drag pe lume.
De mi-ai da ceru-nstelat,
Munții cu aur roșcat,
Le las toate în pustie
Numai badea-mi trebuie mie.
Zic ai satului feciori
Că îs floare între flori,
Da-s numai crenguță verde
Bădița să mă dezmierde.
Pe unde trec eu cântând
Și voinicii ies la rând,
De-ar ieși ca iarba deasă
Badelui i-oi fi aleasă,
De-ar ieși ca iarba deasă
Numai lui i-oi fi mireasă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei fete pentru un băiat din sat. Ea îl preferă pe el în detrimentul oricăror bogății sau alți admiratori, subliniind un angajament total față de el.