Bădiță, sprâncene negre,
Te-aș iubi și nu mi-i crede
Că tu crezi în multe părți,
Le iubești câte le vezi.
De-ai crede numa-ntr-o parte
Mi-ai fi drag până la moarte.
Du-te, bade, duce-te-ai,
Unde-a sta apa să stai,
Altă drăguță să n-ai.
Că drăguță ți-am fost eu
Și la bine, și la rău,
Eu ți-am fost, nu ți-oi fi,
Că nu m-ai știut ‘ngriji.
Că drăguța ne-ngrijită-i
Ca grădina neplivită
Și drăguța nejucată-i
Ca grădina negreblată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei femei față de pierderea iubirii bădiței, din cauza infidelității lui. Ea își exprimă dezamăgirea și subliniază importanța îngrijirii unei relații, comparând-o cu o grădină neglijată.