Busuioc cu trei crenguțe,
Badea-i cu două drăguțe,
Una eu și una tu,
Hai, lăsa-l-om la dracu!.
Hai, lăsa-l-om dorului
Noi i-om face cinste lui,
Lui cinste, nouă rușine,
Că mai sunt feciori în lume.
Că nu-i lumea dintr-o creangă
Și-oi mai fi eu cuiva dragă,
Nu-s frumoasă, nici n-am fost,
Om frumos din minți am scos,
Nu-s frumoasă la făptură,
Da-s a dracului de gură.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o situație amuzantă și ușor ironică despre un bărbat (bade) care are două iubite. Versurile exprimă ideea de a nu lua lucrurile prea în serios și de a găsi umor în situații complicate, subliniind în același timp independența și încrederea în sine a femeii.