– Spune, mândră, spune tu,
Cu cine-ai făcut pruncul,
Ș-aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!.
– L-am făcut cu cine-am vrut
Și cu cine mi-o plăcut,
Ș-aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!.
L-am făcut c-un om frumos,
Ține-l, Doamne, sănătos
Că mi-a fi de vreun folos,
Ș-aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!.
L-am făcut de bună seamă
Că mi-i drag să-mi zică mamă,
Ș-aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!.
La copii mama se știe,
Tata-și pune pălărie
Ș-apoi lumea mea, Mărie,
Ș-aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o discuție jucăușă despre cine este tatăl unui copil, cu refrenul repetitiv despre ploaia de la Cluj. Versurile explorează tema maternității și a asumării responsabilității, într-un cadru tradițional.