Sohodol, măi, Sohodol
Auzii că porți un dor
Sohodol, măi, Sohodol
Auzii că porți un dor
Un dor mare pentru mine
Că plecai de lângă tine
Un dor mare pentru mine
Că plecai de lângă tine.
Îmi spusă lumea din sat
Că vii tare mâniat
Îmi spusă lumea din sat
Că vii tare mâniat
Că te zbați cu malul tău
Și de mine-ntrebi mereu
Că te zbați cu malul tău
Și de mine-ntrebi mereu.
Sohodol, măi, Sohodol
Și eu am în suflet dor
Sohodol, măi, Sohodol
Și eu am în suflet dor
Dar să nu fii supărat
Că m-am dus și te-am lăsat
Că oricât oi fi departe
Eu te iubesc ca pe-un frate.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și regretul unei persoane care a plecat din Sohodol, dar își asigură locul natal de afecțiunea sa, comparând-o cu dragostea pentru un frate. Persoana recunoaște că a auzit de suferința locului natal și își exprimă propriul dor, sperând să nu fie supărare pentru plecarea sa.