Frunzuliță și-o lalea
Rău m-a-nșelat dragostea
C-am crezut prea mult în ea
Dar ea mi-a fript inima
L-am iubit pe neic-al meu
Lume, cum știu numai eu
Fața lui ca un bujor
Mi-a pus la inimă dor.
Am crezut tot ce-mi spunea
Când de dragoste-mi vorbea
Că nimic nu vrea pe lume
De când m-a văzut pe mine
Asta a fost la început
Dar când timpul a trecut
A uitat tot ce-mi spunea
Și ne-am stricat dragostea.
Neiculiță și-al meu pui
Mă topesc de focul lui
Dar sunt o fată cu fire
Nu-i cer milă nici iubire
Să nu mă creadă copilă
Să mă iubească de milă
Că oricât eu l-aș iubi
La el nu m-oi tângui
Cine-n viață o mai crede
Să iubească orice vede
Să aibe norocul meu
Să pătimească din greu.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă cauzată de o iubire trădată. Protagonista își exprimă durerea și regretul pentru că a crezut în promisiunile false ale iubitului, dar se arată puternică și refuză să se umilească în fața lui.