Foaie verde de dudău,
Merge neică pe pârău,
Cu-n cal negru de Bârgău,
Calu-i negru ca corbul,
Neica-i roșu ca focul.
Neică, când ai trece dealul,
Să-ți mănânce lupii calul,
Să-ți mănânce lupii calul,
Să rămâi cu stările,
Ca min’ cu mustrările,
Să rămâi nemângâiat,
Ca min’ cu mustrarea-n sat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința ca persoana iubită să sufere și să regrete că a provocat durere. Este un blestem folcloric, dorindu-i-se ghinion și suferință ca răzbunare pentru trădare.