Gheorghe, dragostea de-un an
Niciodată n-o s-o am
Când mergeam seara pe vale
De luam apă în ulcioare
M-așezai lângă izvor
Și mă sărutai cu dor.
Auzeam cântând mierlița
Și tu-mi sărutai gurița
Ziceai că nimeni pe lume
Nu m-o mai iubi ca tine
Ziceai că nimeni pe lume
Nu m-o mai iubi ca tine.
Dar aseară-n poienița
Sărutai altă mândruță
Să nu crezi că-mi pare rău
Gheorghe, după dorul tău
Nici rău, nici bine nu-mi pare
Numai inima mă doare.
Lasă-mă, Gheorghe și pleacă
Un-ți-o fi lumea mai dragă
Lasă-mă, Gheorghe, pe mine
Și du-te unde ți-e bine
Lasă-mă, Gheorghe, pe mine
Și du-te unde ți-e bine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei trădate de iubitul ei, Gheorghe. Deși inițial i-a jurat iubire veșnică, el a fost văzut sărutând o altă fată, lăsând-o cu inima frântă și îndemnând-o să plece.