De n-ar fi neica cu drag, dorule,
N-aş ieşi seara în prag, dorule,
De n-ar fi neica cu drag, dorule,
N-aş ieşi seara în prag, dorule,
Măi, măi, dorule
N-aş ofta şi n-aş cânta
Măi, măi, dorule
Tot de dorul lui neica.
De n-ar fi neica de vină, dorule,
N-aş ieşi seara-n grădină, dorule,
De n-ar fi neica de vină, dorule,
N-aş ieşi seara-n grădină, dorule,
Măi, măi, dorule
Nici maica nu m-ar certa
Măi, măi, dorule
Că îl iubesc pe neica.
De n-ar fi neica cu foc, dorule,
N-aş umbla din loc în loc, dorule,
De n-ar fi neica cu foc, dorule,
N-aş umbla din loc în loc, dorule,
Când pe deal şi când pe vale
Măi, măi, dorule
Că tot l-oi vedea pe cale
Măi, măi, dorule
Nu m-or bate ploile, măi
Măi, măi, dorule
Vântul şi frigurile, măi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea profundă față de persoana iubită, neica. Versurile descriu cum prezența și influența lui neica determină acțiunile și emoțiile cântăreței, care este dispusă să înfrunte orice obstacol pentru a-l vedea.