Frunzuliță măracine,
Cine-a lăsat dor pe lume?
Frunzuliță măracine,
Cine-a lăsat dor pe lume?
Dorul și cu dragostea
Că-i plină lumea de ea
N-are leac, nici vindecare
Pușcă omul din picioare.
Lelelele și iar lele
Vai de om cu doruri grele.
Câte ofuri am oftat
Pentru-o fată dintr-un sat
Câte ofuri am oftat
Pentru-o fată dintr-un sat
Ne-am iubit și ne-am lăsat
Dragoste multă-am stricat
C-așa-s fetele frumoase
Te iubesc și apoi te lasă.
Lelelele și iar lele
M-ai lăsat cu doruri grele.
Inima nu mai ofta
Tu mi-ai stricat dragostea
Inima nu mai ofta
Tu mi-ai stricat dragostea
M-ai despărțit de mândra
Tu și ursitoarea mea
Ne-am iubit cât ne-am iubit
Și-ntr-o seară ne-am despărțit.
Lelelele și iar lele
Despărțirea-i cu durere.
Aseară mă bătea vântul
Acuma mă bate gândul
Aseară mă bătea vântul
Acuma mă bate gândul
Dorul, gândul, dragostea
Să mă duc iar la mândra
Și mă duc, mă duc la ea
C-așa este dragostea.
Lelelele și Marie
De-aseară viu iar la tine
Să ne iubim, mai mândruță
Că mi-e dor de-a ta guriță
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și tristețe cauzate de o despărțire. Naratorul își amintește cu nostalgie de iubirea pierdută și resimte durerea despărțirii, accentuând ideea că dragostea poate aduce atât bucurie, cât și suferință.