Am un dor la inimioară.
I. Floricica de lăcrămioară
Am un dor la inimioară
Am un dor ce mă omoară
Pentru neica-l meu de-o vară
Că nu pot nicicând uita /
Că l-am iubit pe neica / bis.
II. Când cu neica mă iubeam
Tare bine mai trăiam
Că stăteam vara-n grădină
Când era luna mai plină
Luna de sus mă privea /
Și neicuța mă iubea / bis.
III. Acum luna-i luminoasă
Și eu stau singură-n casă
La portiță nu mai ies
Cu neica să mă-ntâlnesc
Că neicuța a plecat /
Și pe mine m-a uitat / bis.
IV. Spune-mi neică ce să fac
Să-ți mai fiu iarăși pe plac
Să vii neicuță-n gradină |
Să-mi stingi focu’ din inimă |
Să mă strângi la pieptu’ tău / |
Să-mi alini doru’ cel greu / bis | bis
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și suferința unei femei după pierderea iubirii. Ea își amintește de momentele fericite petrecute cu iubitul ei și își exprimă disperarea și dorința de a-l avea înapoi.