Afară plouă și tună
Și-a mea inimă nu-i bună
C-am auzit, maică, eu
Că se-nsoară neica-l meu, măi
Și-am auzit, măiculiță,
Că mi se însoară Gheorghiță.
Mă duc, măicuță din sat
Să nu-l mai văd însurat
Că tu n-ai vrut să mă dai,
Lângă tine să mă ai
Tu n-ai vrut, măicuța mea
Și mi-ai stricat dragostea, măi.
Plâng, măicuță și suspin
La inima mea-i venin
Plâng florile din grădină
Că și lor le este milă
De la tine de-oi pleca,
N-are cine le uda.
Le-oi uda, măicuță eu
Tot plângând de dorul tău
Le-oi sădi și le-oi săpa,
Cu lacrimi le voi uda, măi
Lacrimile-or fi sărate,
S-or usca florile toate
Le-oi sădi și le-oi săpa,
Cu lacrimi le voi uda, măi
Lacrimile-or fi sărate,
S-or usca florile toate
Sensul versurilor
O fată este devastată de faptul că iubitul ei se căsătorește cu altcineva. Ea își exprimă durerea și dezamăgirea față de mama ei, care nu a fost de acord cu relația lor, și plânge atât de mult încât chiar și florile din grădină sunt afectate.