Mărgineanu:
Aseară-n gară, gara de nord
Am cunoscut un vagabond.
Un vagabond ce chefuiește,
Cu o chitară singur, pe țigănește.
Cântă cu foc negru despre o fată,
Ce-l aștepta, poate, acasă.
Un vagabond ce chefuiește,
Cu o chitară singur, pe țigănește.
Refren: (X2)
Zărița Zanga, mi se rupe ranga!
Mi se-ntrerupe la mișto!
Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
Mi se-ntreface, cade-n ghioaie!
Mărgineanu:
Cu bocanci plini de arfe și tupeu,
Ai intrat cu forța-n sufletul meu!
Dar te-am aflat slabă ca-nțelect,
Că de-aicea vine fa și lipsa de respect!
Ești rea de gură, ești rea de mușcă,
Ești rea de plată, ești arogantă!
Ești dejucată, dar te dai la modă,
Și ai privire de curcă beată!
Refren: (X2)
Zărița Zanga, mi se rupe ranga!
Mi se-ntrerupe la mișto!
Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
Mi se-ntreface, cade-n ghioaie!
Mărgineanu:
„A drq’ cur*a” e cam fudulă!
Vrea ca să-i iau o haină de velură.
Dar eu, fiind un băiat așa sărac,
De unde mama dracului să-i fac?
Vrei să fii artistă, cântăreață,
Dar nu ai talent și ești cam proastă!
Fii bună cu tine și destinde-te,
Și după aia, sinucide-te!
Refren: (X2)
Zărița Zanga, mi se rupe ranga!
Mi se-ntrerupe la mișto!
Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
Mi se-ntreface, cade-n ghioaie!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație conflictuală cu o femeie arogantă și pretențioasă. Naratorul, un vagabond, își exprimă frustrarea și dezamăgirea față de aceasta, folosind un limbaj colorat și un umor negru.