Zice lumea-așa:
Că am gura rea
Și umblu prin sat
Chiar de am bărbat,
Că bărbatu-i bun acasă,
Eu-mi cat altul, că-s frumoasă,
Că el umblă tot hoinar
Și-mi alină dorul rar.
Zice omul meu
Că prea multe vreau:
Vreau și sărutată
Și mulți bani grămadă,
El mă ia cu zăhărelul
Că am gura ca piperul,
De n-am una, de n-am alta,
Tot îs foc și sfada-i gata.
Uite s-o-nserat
Și bărbatu-i beat,
De-o săptămână bea,
N-are grija mea
Uite s-o-nserat
Și bărbatu-i beat,
Nu mă mai sărută
Și nu mă alintă,
Dacă m-a uita bărbatul
Una, două am pe altul,
Numai să mă uit o dată,
Lângă mine-s trei grămadă,
C-așa-s eu plină de dor,
Nu-mi trebuie la ușă țol
Și nu dorm în patul gol,
Nu-i bărbatu-i un fecior.
Strigătură:
C-așa-s eu plină de dor,
Nu pun la ușă zăvor,
Și nu dorm în patul gol,
Nu-i bărbatu-i un fecior.
Sensul versurilor
O femeie este judecată de comunitate pentru că umblă prin sat deși este căsătorită, în timp ce soțul ei este alcoolic și neglijent. Ea își justifică comportamentul prin faptul că este plină de dor și nu vrea să stea singură.