Viață-amară ca la mine
Nu mai da, Doamne, la nime’
Că de când m-am măritat
Niciun cântec n-am cântat,
Și-aș cânta că știu ce-oi zice,
Dar mă tem că mâine-oi plânge.
Că s-o dus badea-n Ardeal
Și-ar veni, dar n-are cal,
Că el calul l-o vândut,
Cu mândrele l-o băut,
Și-o-nchinat câte-un pahar,
Mi-o făcut traiul amar.
Și-o-nchinat pe săturate,
Și-o făcut multe păcate,
Eu cu greu și cu rușine
Am trecut, lume, prin tine,
Cu greu și cu supărare
C-așa trece fiecare,
Decât singură în doi
Să zici „Vai și-amar de noi!”,
Mai bine singură-n sat,
Fără mari dureri de cap.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei căsătorite care suferă din cauza comportamentului soțului ei. Ea regretă că s-a măritat și preferă singurătatea decât o viață nefericită alături de el.