Toată lumea are-un greu,
Numai nu-i la fel cu-al meu,
Toată lumea are-un of,
Numai eu vreo șapte, opt,
Toată lumea are, are,
Numai eu-s cu supărare.
C-am avut un pui pe lume
Și s-o dus și nu mai vine,
Nu-i de vină nimenea,
Numai eu cu gura mea,
N-am știut a mi-o ținea
Și purtarea mi-o fost rea.
Trece-un val și-o supărare,
Peste-un ceas alta-i mai mare,
Trece-un val și o mânie,
Nu mă las de-ar fi și-o mie,
Eu m-oi duce-n lumea mea
Și-oi trăi, mamă, cu ea,
Că nu-mi trebe’ boi și vaci,
Numai ochii ce mi-s dragi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și suferință profundă. Naratorul simte că durerea sa este unică și incomparabilă cu a celorlalți, fiind copleșit de pierderea cuiva drag și de regrete.
