Spune-mi, bade Nicolae,
Ori îi laie, ori bălaie,
Ori îi albă, ori îi neagră,
Spune-mi dacă eu ți-s dragă,
Of, măi bade Niculai,
Nu știu, zău, ce fire ai,
Că al dracului te dai,
Lângă mine nu prea stai.
Te-am zărit aseară-n grabă
Cu o mândră nu prea dragă,
Cine să te înțeleagă,
Mânios ești ziua-ntreagă,
Îi tot trebuie și tot n-are,
Toată ziua vrea parale,
Câte noaptea le gândește
Dimineața-i trebuiește.
Cată, bade, în ochii mei
Să vezi poți trăi cu ei,
Ochii mei nu-s tare blânzi,
Dacă vreau te scot din minți,
Un pic mintea de mi-o pun
Eu te fac să fii nebun,
N-ai să bei, n-ai să cosești,
Numai ochii-ai să-mi privești,
N-ai să ari, n-ai să faci fân,
Dar ai să mă ții la sân
Și n-ai să mai poți de dor
Cu dulceața ochilor.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă afecțiunea și frustrarea față de un băiat, Nicolae, într-un mod jucăuș și ironic. Ea îl avertizează că, dacă o supără, îl va face să o iubească obsesiv.