Spune-mi, bade-adevărat,
Cine mi te-a supărat,
Rele cine ți-a făcut
De-ai rămas așa tăcut.
Strigătură:
De ce taci când eu grăiesc
Că de dor mă prăpădesc?
Spune-mi ca să știu și eu
Ce ai pe sufletul tău.
Mi-ai tot spus de-atâtea ori
C-oi trimite pețitori,
Uite, bade, toamna vine
Și n-am veste de la tine.
Strigătură:
Ori n-ai, bade, pețitori,
Ori nu vrei să te însori?
Cine oare te-a vrăjit
De nu te ții de cuvânt?
Bade, ce inimă ai
Și în cale de ce-mi stai?
Nici nu vii, nici nu te duci,
Nici rămâi ca să te culci.
Strigătură:
Dacă nu vrei să iubești
De ce să mă necăjești?
Mai bine mă lasă-n pace
Să-mi aleg pe cine-mi place,
Că am inimă și eu
Și de ea îmi pare rău.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dezamăgirea față de un băiat care nu se ține de cuvânt și o ține în așteptare. Ea se simte rănită și își dorește să fie lăsată în pace dacă el nu o iubește.