Săracul bărbatul meu,
Știe bine cum sunt eu,
Când îi lucru nu-mi dau zor,
Când îi joc iute mă scol.
Strigătură:
Poa’ să ieie casa foc,
Sâmbătă mă duc la joc.
Uite jocul cum se duce,
Lelea Floarea nu-l ajunge,
Strigă mânioasă-n joc:
– Lăsați-mă că iau foc!.
Strigătură:
Și joacă după băieți
Tot cu mâna la bârneț.
Dar eu mult nu mă gândesc,
Le zic cum se nimeresc,
Și le zic așa cum vin,
În mine nimic nu țin.
Strigătură:
Că de le-aș ține o zi,
A doua zi aș plesni.
Fire iute ca a mea
Prea degrabă nu-ți vedea,
C-așa-s eu, nu mă feresc,
Și fac ceea ce gândesc.
Strigătură:
C-așa-s eu, nu-s ca alta,
Fac ce-mi zice inima,
Dintr-a’ mele nu mă scoți,
Cât ai vrea să mă socoți,
Nu mă dau pe voi, pe toți!
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie independentă și plină de viață, care preferă distracția și dansul în locul grijilor cotidiene. Ea își exprimă liber opiniile și nu se lasă influențată de ceilalți, trăind după propriile reguli.