Să jucăm un țânțăroi
Pe stratul cu usturoi,
Că l-am strâns și l-am mâncat
Și-amu’ joc cu un bărbat,
Că așa-s făcută eu
Și-am drăguțul care-l vreau.
Strigătură:
Că-s pe ochii mei stăpână
Și-i învârt pe toți pe mână.
Măi bădiță, om cinstit,
Ce-ai cătat ai nimerit,
Joacă-mă cu mâna-n vânt
Că doar nu-i ajunge sfânt,
Și nici popă la altar,
Poate patru ani primar.
Strigătură:
Că ești om cu mintea coaptă
Și îi face legea dreaptă.
Frunză verde de sub gard,
Câte babe sunt în sat
Toate-s cu mine vecine
Și grăiesc numai de mine,
Una-i șchioapă și bolește,
Alta-i surdă și grăiește.
Strigătură:
La două popa le cântă
Și cu agheasmă le udă.
Eu nu am de ce mă plânge,
Bărbatu-n brațe mă strânge,
Și dacă l-am supărat
Îl împac eu seara-n pat,
Că se teme c-oi muri
Și ca mine n-a găsi.
Strigătură:
Și-a lua un lucru rău
Și-a strica ce-am făcut eu,
Și să nu mă prăpădească
Cu haine să mă-nnoiască,
Pe cap să mă netezească.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie sigură pe sine și pe farmecul ei, care se bucură de viața la sat și de relația cu soțul ei. Ea își asumă rolul de femeie independentă, care știe să-și gestioneze relațiile și să se împace cu soțul.